Pelicanii nu prea cântă, ci grohăie, clămpănesc din cioc și produc genul de chemare profundă guturală care sună ca un bătrân care își drege glasul printr-un megafon. 5 înregistrări de pelican acoperă acel vocabular straniu: chemarea lentă și profundă purtată peste o colonie, clămpănitul rapid de cioc folosit în afișări de curtare, grohăituri mai joase de colonie surprinse la distanță și o vocală mai rară de pelican roșu care nu apare deloc în majoritatea bibliotecilor de stoc.
Lucrul de documentar despre natură folosește grohăiturile de colonie ca textură de prim-plan în timpul cadrelor de aterizare, sunetul e atât de nefamiliar încât face decor de scenă de la sine. Vlogurile de călătorie despre excursii de coastă preiau momentele de clămpănit de cioc fiindcă sunt scurte și ușor de lăsat. Pentru o adaptare audio de carte pentru copii plasată lângă apă, chemarea mai lentă dă unui personaj de pasăre de vad o voce distinctă pe care nimeni nu o confundă cu un pescăruș. Preia ce are nevoie montajul; totul e gratis pentru descărcare fără licență. Format MP3.