Muzică instrumentală depresivă — sumbră, lentă, încărcată armonic. Pianul solo poartă melodia cu note singulare rare lăsate să se stingă. Corzi îndepărtate țin un pad lung susținut dedesubt. Un violoncel face drone sub armonie. Crackle subtil de vinil și textură de ploaie stau la marginile mixului pe tăieturile cinematice. Tempourile se târăsc la 45–70 BPM în Fa minor și Do minor, cu linii de bas descendente, suspensii nerezolvate și fraze care se sting în loc să cadențeze — construite pentru a susține o stare grea, nu pentru a ridica.
Realizatorii de film o pun sub tăieturi de arc depresiv și scenă de traumă. Vloggerii o folosesc la videoclipuri de storytime de despărțire și clipuri-omagiu de animal de companie pierdut. Creatorii de conținut de sănătate mintală o folosesc sub eseuri reflexive cu voiceover. Dezvoltatorii de jocuri indie o pun în buclă prin niveluri cu final negativ și tematică de doliu. Se potrivește și videoclipurilor de recital de poezie și submisiilor de scurtmetraj. Vezi și trist sau emoțional.